P. Tóth Irén : Nagy Horváth Ilona: Mama

Fordította: P. Tóth Irén

 

 

Priveam

cum pâlpâie lumina slabă pe spatele apei,

uneori se încingea ca viața

în ochii blânzi-frumoși ai mamei mele,

când o țineam de mână încă

pe această lume,

și ea, lăsându-mi moștenire, șușotind,

totul ce n-avusese loc și tot ce s-a întâmplat,

minge sărind,

cântec și Dumnezeu,

iubiri vechi, uscate.

Da șovăitor, adiouri încăpățânate,

melodia tot mai slabă a inimii sale,

tot ce voia să-mi lase mie

ca să înfrumusețeze totul,

și să danseze moartea

în jurul nostru

înaintea plecării mele,

ca să poată muri singură,

… ca și praful ei să fie

al meu,

ca eu s-o iau ultima dată

în brațe

astfel s-o duc acasă,

în timp ce o las să plece

știind că în sfârșit e liberă.

Mamă, trimit în urma ta flacără înotătoare,

privește, arăt stelelor o stea

pe râul negru,

în acest timp mi se pare că văd

unde ești, prinzi între cele două pălmi

flacăra mea cât sfeșnicul, lumina asta slabă,

și o duci cu tine departe,

ca speranța găsită:

eu trăiesc.

 

 

NAGY HORVÁTH ILONA

ANYÁM

 

Néztem,

a víz hátán hogy pislákolt a gyenge fény,

fel-fellobbant, mint az élet

anyám szelídszép őzszemén,

mikor kézen fogva tartottam még

ezen a világon,

s ő susogva rám hagyta mindenét,

mi elmaradt, mi megesett,

pattanó labdát,

énekszót és Istent,

elszáradt, régi szerelmeket.  

Rebegő igent, konok búcsúkat,

szívének halkuló dallamát,

mit nekem szánt

szépíteni mindent,

és táncoltatni még körülöttünk

a halált,

mielőtt elmegyek,

s ő halhasson maga,

… s hogy pora is enyém

legyen,

hogy utolszor én vegyem őt

ölbe,

és úgy vigyem haza,

hogy közben eleresztem,

s tudjam, már szabad.

Anyám, lángot úsztatok utánad,

nézd, csillagot mutatok a csillagoknak

a fekete folyón,

ilyenkor látni vélem,

merre vagy, tenyered közé veszed

mécsnyi lángom, e gyenge fényt,

és viszed magaddal messze,

mint megtalált reményt:

én élek. 

 

2015 november 1 

Legutóbb szerkesztette - P. Tóth Irén
Szerző P. Tóth Irén 199 Írás
Én Szemeim - csukott ablakok, pilláim - leeresztett függöny. Füleim - süketté lett falak, életem - csendbe burkolt börtön. Nem mondhatom el senkinek a titkot... Ne tudjon rólam senki, semmit. Született, élt, meghalt - talán csak ennyit.